s. f., g.-d. art. vopsitoárei; pl. vopsitoáre
, vopsitori, -oare, s.m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu vopsitul1; boiangiu. 2. (Reg.) Zugrav. – Vopsi + suf. -tor.
s. m., pl. vopsitóri
, (2), vopsitorii, s.f. 1. Meseria vopsitorului. 2. Atelier sau secție industrială în care se execută vopsirea produselor sau materialelor; boiangerie. – Vopsitor + suf. -ie.
s. f., art. vopsitoría, g.-d. art. vopsitoríei; (ateliere) pl. vopsitoríi, art. vopsitoríile
f. 1) Ocupația de vopsitor. 2) Atelier sau întreprindere unde se efectuează lucrări de vopsire. [G.-D. vopsitoriei] /vopsitor + suf. ~ie