, vozglasuri, s.n. Pasaj final al unei ectenii, cântat de preot cu glas tare; vozglașenie. – Din sl. vŭglasŭ.
s. (BIS.) (înv.) vozglașenie.
s. n., pl. vozglásuri
s.m. – Pasaj final al anumitor rugăciuni pe care preotul îl pronunță mai răspicat. Sl. vŭzglasŭ (Tiktin). Cuvînt identic lui vozglașenie, s.f., din sl. vŭzglašenije.