, vrejuri, s.n. Tulpină a unor plante agățătoare sau târâtoare; p.ext. lăstar. [Pl. și (m.) vreji] – Din bg. vrež.
, vrejuri, s.n. Tulpină a unor plante agățătoare sau târâtoare; p.ext. lăstar. [Pl. și (m.) vreji] – Din bg. vrež.
n. Tulpină a plantelor târâtoare sau agățătoare; curpen. ~ de castravete. /< bulg. vrĕž
n. Tulpină a plantelor târâtoare sau agățătoare; curpen. ~ de castravete. /< bulg. vrĕž
s.n. – Tulpină, lăstar al plantelor agățătoare. – Var. vreaje, vreajă. Mr. vreaje. Bg. vrĕža, sb. vriež (Tiktin; Conev 50).