, vrejuri, s.n. Tulpină a unor plante agățătoare sau târâtoare; p.ext. lăstar. [Pl. și (m.) vreji] – Din bg. vrež.
s. (BOT.) curpen, (reg.) beldie, covrag, funie, (prin Mold.) rug. (~ al plantelor târâtoare.)
s. n./s. m., pl. vréjuri /vreji
n. Tulpină a plantelor târâtoare sau agățătoare; curpen. ~ de castravete. /< bulg. vrĕž