vremelnici, -ce, adj. De scurtă durată; temporar, trecător; instabil; efemer; vremelnicesc. ♦ Spec. Care are o viață efemeră. – Vreme + suf. -elnic.
adj., adv. 1. adj. v. temporar. 2. adv. v. temporar. 3. momentan, provizoriu, v. temporar. 4. v. trecător.
adj. m., pl. vremélnici; f. sg. vremélnică, pl. vremélnice
Care durează puțină vreme; de durată scurtă; temporar; provizoriu. /vreme + suf. ~elnic
s.f. Însușire a ceea ce este vremelnic, faptul de a fi trecător; existență efemeră. – Vremelnic + suf. -ie.
s. efemeritate. (~ existenței noastre individuale.)
s. f., art. vremelnicía, g.-d. vremelnicíi, art. vremelnicíei
f. Situație vremelnică. /vremelnic + suf. ~ie