, vreri, s.f. Faptul de a vrea. 1. Voință (1) 2. Hotărâre, decizie. 3. Dorință; poftă, placere. 4. Intenție, scop. ♢ Loc. adv. Fără (de) vrere = involuntar. – V. vrea.
s. 1. v. încuviințare. 2. v. poftă. 3. v. voință.
f. 1) rar Capacitate de a-și concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; voință; voie. ♢ Fără ~ involuntar. 2) Dorință de a avea sau de a realiza ceva; poftă; chef. 3) Anticipare mintală a rezultatului spre care este orientată o activitate; scop; țel. 4) Atitudine cu caracter determinant adoptată după o serie de deliberări; hotărâre. /v. a vrea