s. f., g.-d. art. vulgarizatoárei; pl. vulgarizatoáre
, vulgarizatori, -oare, s.m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă a cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. – Din fr. vulgarisateur.
s., adj. v. popularizator, pro-pagator, propovăduitor, răspânditor.
s. m., pl. vulgarizatóri
rar Persoană care vulgarizează diferite probleme (de știință, de artă etc.). /<fr. vulgarisateur
s.m. și f. 1. (Rar) Popularizator al unor idei, al unei științe etc. 2. Persoană care dă o interpretare simplistă noțiunilor pe care vrea să le popularizeze. // adj. Care vulgarizează; vulgarizant. [Cf. fr. vulgarisateur].
s. m. f., adj. 1. (cel) care vulgarizează o artă, o știință. 2. (cel) care dă o interpretare simplistă noțiunilor pe care vrea să le popularizeze. (< fr. vultarisateur)