, xerografii, s.f. Procedeu de tipar folosit pentru reprezentarea unor imagini și documente și bazat pe impresionarea unei plăci electrizate acoperite cu un strat de material sensibil la lumină. – Din germ. Xerographie, fr. xérographie.
s. f. (sil. -gra-), art. xerografía, g.-d. xerografíi, art. xerografíei; pl. xerografíi
f. poligr. Procedeu tipografic folosit pentru a reproduce unele imagini și documente prin intermediul unui strat de material sensibil la lumină. [G.-D. xero-grafiei] /<germ. Xerographie
s.f. (Poligr.) Procedeu de tipar la care se folosește o pulbere încărcată cu electricitate statică. [Gen. -iei. / < germ. Xerographie, fr. xérographie, cf. gr. xeros – uscat, graphein – a scrie].
(-ro-gra-) s. f., art. xerografía, g.-d. xerografíi; g.-d. art. xerografíei; pl. xerografíi, art. xerografíile
(-ro-gra-) s. f., art. xerografía, g.-d. xerografíi, art. xerografíei; pl. xerografíi, art. xerografíile
s. f. procedeu de copiat și multiplicat, fără contact, prin impresionarea unei plăci acoperite cu un strat de material fotoconductor și încărcate cu electricitate statică. (< germ. Xerographie, fr. xérographie)