s.f. Școală filozofică indiană care urmărește adâncirea cunoașterii eului în scopul eliberării lui de viața materială și al contopirii cu spiritul universal; p. ext. ansamblu de exerciții care duc la stăpânirea deplină a organismului uman prin încetinirea la maximum a respirației, a bătăilor inimii și prin realizarea stării de insensibilizare totală. – Din engl., fr. yoga.
f. 1) Școală filozofică indiană care urmărește eliberarea eului individual de viață materială și contopirea cu sufletul universal, prin contemplare, imobilizare, extaz mistic etc. 2) Ansamblu de exerciții elaborat de indieni, care vizează obținerea unui control asupra funcțiilor organismului, a unei stăpâniri perfecte a lui prin încetinirea la maximum a respirației și prin atingerea stării de insensibilitate totală. /< fr., engl. yoga
s.n. Școală filozofică indiană care recomandă contemplarea, imobilitatea absolută, extazul mistic și practicile ascetice în vederea eliberării eului individual de contingențele vieții materiale și contopirii cu sufletul universal. [< fr., sanscr. yoga – contopire].
s. f.
s. f. școală filosofică indiană cu tradiții străvechi, care preconizează adâncimea autocunoașterii eului în vederea eliberării lui de contingențele materiale și a contopirii cu spiritul universal, prin extaz mistic și exerciții fizice, având ca scop perfecționarea proceselor fiziologice și psihice ale organismului uman. (< engl., fr. yoga)