s.n. Element chimic asemănător cu elementele din familia pământurilor rare. – Din fr. yttrium.
s. n. [-triu pron. -triu], art. ýtriul; simb. Y
s.n. (Chim.) Element din familia pământurilor rare. [Pron. -riu. / < fr. yttrium].
[triu pron. trĩu] (y-triu) s. n., art. ýtriul; simb. Y
s.n. Element metalic, alb-cenușiu, ușor, greu fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje. (din fr. yttrium)