, zăcături, s.f. (Reg.) Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4), staniște. 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (II 1). – Zăcea + suf. -ătură.
s. v. staniște.
s. f., g.-d. art. zăcătúrii; pl. zăcătúri
(reg.) s. f., g.-d. art. zăcătúrii; pl. zăcătúri