definiția zablau definiție dex

s.m. (Var.) Zăblău².

, zăblaie, s.n. Pânză de câlți sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. gener. țol, pătură. – Din bg. zeblo.

, zăblăi, s.m. (Reg.) 1. Flăcău zdravăn; vlăjgan. 2. Câine mare (ciobănesc); zăvod². – Din magh. zabáló.

, zăblaie, s.n. Pânză de câlți sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. gener. țol, pătură. – Din bg. zeblo.

, zăblăi, s.m. (Reg.) 1. Flăcău zdravăn; vlăjgan. 2. Câine mare (ciobănesc); zăvod². – Din magh. zabáló.

s. – V. dulău, găligan, lungan, vlăjgan, zăvod.

s. – V. dulău, găligan, lungan, vlăjgan, zăvod.

(vlăjgan, câine) s. m. (sil. -blău), art. zăblăul; pl. zăblăi, art. zăblăii

(pânză, pătură) s. n. (sil. -blău), art. zăblăul; (pături) pl. zăbláie

(vlăjgan, câine) s. m. (sil. -blău), art. zăblăul; pl. zăblăi, art. zăblăii

(pânză, pătură) s. n. (sil. -blău), art. zăblăul; (pături) pl. zăbláie

n. Pânză groasă de câlți sau de păr de capră, din care se confecționează diferite obiecte casnice (lăicere, țoluri, cergi etc.). /Orig. nec.

n. Pânză groasă de câlți sau de păr de capră, din care se confecționează diferite obiecte casnice (lăicere, țoluri, cergi etc.). /Orig. nec.

s.n. – Pînză, țol. Origine necunoscută. A fost pus în legătură cu ceh., slov. zábalka „înveliș” (Cihac, II, 467) sau cu mag. zabló „copaie”, la fel de improbabile.

s.m. – 1. Voinic, vlăjgan. – 2. Cîine mare, cîine de pază. Origine incertă. A fost pus în legătură cu mag. zabálló „mîncău” (Candrea; Gáldi, Dict., 185). Este var. lui zăplan, s.m. (vlăjgan), care se folosește în Munt.

(vlăjgan, câine) (reg.) (ză-blău) s. m., art. zăblắul; pl. zăblắi, art. zăblắii

(pânză, pătură) (înv., pop.) (ză-blău) s. n., art. zăblắul; (pături) pl. zăbláie

, zăblắi, s.m. (Reg.) 2. (Bucov.) ~. 3. (Trans.) Om mâncăcios, nesătul.

, zăblắi, s.m. (Reg.) 2. (Bucov.) ~. 3. (Trans.) Om mâncăcios, nesătul.