, zăcăminte, s.n. Acumulare naturală de substanțe minerale utile, cu forme și dimensiuni variate. – Din zăcea (după fr. gisement).
s. n., pl. zăcămínte
n. 1) Strat de substanțe minerale utile, aflate în scoarța pământului. 2) Loc în pământ unde se găsesc astfel de straturi. /v. a zăcea
s. n., pl. zăcămínte