s.n. Zăcere. – V. zăcea.
, -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult într-un loc; (despre apă) stătut, clocit. ♦ Putred. 2. (Rar) care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat. – V. zăcea.
s. (MED.) bolire, zăcere, (pop.) gogire, zăcare. (~ul cuiva în pat.)
adj. v. clocit, descompus, împuțit, putred, putrezit, răsuflat, stătut, trezit.
s. n.
(mai ales despre apă) Care stă neîmprospătat de mult timp; stătut; bâhlit. 2) (despre persoane) Care are semne de vărsat pe față; stricat de vărsat. /v. a zăcea