s.n. (Rar) Inutilitate, zădărnicie. ♢ Loc adv. (Curent) În zadar = degeaba, fără folos, zadarnic, în deșert, în van. [Var.: zădár s.n.] – Din sl. za darŭ.
s. v. deșertăciune, inutilitate, zădărnicie.
adv. – În locuțiunea în zadar: în van, inutil. Sl. za darŭ „de dar” (Miklosich, Lexicon, 153; Cihac, II, 90), cf. dar. Pentru evoluția semantică, cf. pol. zadar „de dar” și „inutil”, rom. degeaba, sp. de balde și en balde, rus. daram „dăruit” și „inutil”. – Der. zadarnic (var. Mold. zădarnic), adj. (inutil, van); zădărnici, vb. (a face inutil, a face să nu se realizeze ceva); zădărnicie, s.f. (vanitate, inutilitate).
(rar) s. n.
expr. (iron.) activitate sterilă; activitate care nu aduce profit celui care o prestează.