definiția zalei definiție dex

prep. (Înv.) De, de la; la. – Din sl. za.

zale, s.f. 1. Fiecare dintre ochiurile unui lanț; p. gener. (la pl.) lanț. ♦ Lănțișor de metal întrebuințat uneori ca podoabă. ♦ Cusătură în formă de lănțișor, executată de obicei la broderii. 2. (La pl.) Împletitură executată din inele mici de fier legate unul de altul; p. ext. armură făcută din această împletitură, cu care se îmbrăcau oștenii în antichitate și în evul mediu, spre a se apăra de loviturile dușmanilor. [Var.: (reg.) zală, zea s.f.] – Cf. ngr. záva.

s. inel, ochi, verigă, (înv. și reg.) rătez. (~ de lanț.)

s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále

prep.

f. 1) mai ales la pl. Armură din inele sau solzi de metal, folosită în antichitate și în evul mediu de către oșteni și cavaleri. Cămașă de zale. 2) Fiecare dintre verigile care constituie un lanț. 3) Podoabă de metal în formă de lănțișor. 4) Broderie executată în formă de lănțișor. [Art. zaua; G.-D. zalei] /cf. ngr. záva

– Pref. care adaugă unor cuvinte ideea de „alături de, lîngă”. Sl. za-, cf. Rosetti, III, 71. Practic neproductiv în rom., se folosește numai în zăuita, (i)zafla ‹ afla și desigur în cuvintele luate din sl., care conțin pref.

s.f. – 1. Ochi, inel de lanț. – 2. împletitură de inele mici de fier. – Var. zală. Mgr. ζάβα, lat. med. zaba (Cihac, II, 712; Philippide, Principii, 55; Philippide, II, 741; Tiktin; REW 9584). – Der. înzăua, vb. (a se înarma, a se îmbrăca în zale).

(slav.) prep.

s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále, art. zálele

, zále, (Mold. pl. și zăi) s.f. și 3. Zăbală. [Var.: (reg.) și zale s.f.]

s.f. v. za².

s. pl. v. lanț.

s. pl. v. lanț.

, zále, s.f. (Var.) Za.

, zále, s.f. (Var.) Za.