definiția zalogi definiție dex

, zăloguri, s.n. (Pop.) Amanet, garanție, gaj, chezășie ♢ Expr. A-și lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața, a se lăsa omorât. ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție. – Din sl. zalogŭ.

s.m. (Reg.) Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.

s. (BOT.; Salix cinerea) salcie, (reg.) iovă, loză, răchită.

s. v. amanet, gaj, garanție, ipotecă, ostatic, sechestru.

s. m. /zăloágă s. f. (arbust), pl. zălógi/zăloáge

(amanet) s. n., pl. zălóguri/zăloáge

n. pop. Obiect de valoare lăsat sau luat drept garanție; amanet; gaj. A lăsa ~. [Pl. și zăloguri] /<sl. zalogu

s.n. 3. Zăloagă¹ (1).

, zălógi, s.m. Ostatic. (din sl. zalogŭ)

s.m. – 1. Ostatic. – 2. (S.n.) Gaj, amanet, garanție. – 3. (S.n.) Șnur, semn care servește de indicator în cărți. – Var. 2-3, zăloagă. Sl. zalogŭ, zaloga (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468), cf. bg. zalog, mag. zálog. – Der. zălogi, vb. (a lua, a asigura, a da în garanție); zălogaș, s.m. (posesorul unui gaj).

s.m. (arbust, v. zălog¹), pl. zălógi

s.f. (amanet, v. zălog²), pl. zălóguri / zăloáge

(arbust) s. m., pl. zălógi

(garanție) (pop.) s. n., pl. zăloáge

, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție un obiect; a amaneta. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog².

vb. v. amaneta.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogésc, imperf. 3 sg. zălogéa; conj. prez. 3 sg. și pl. zălogeáscă

tranz. 1) (obiecte) A da ca zălog; a amaneta. 2) (obiecte) A lua ca zălog; a amaneta. 3) (persoane) A oferi în calitate de ostatic. 4) (persoane) A reține în calitate de ostatic. /Din zălog

(a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogésc, imperf. 3 sg. zălogeá conj. prez. 3 să zălogeáscă