definiția zapciii definiție dex

, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

vb. v. executa.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (sil. -ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (sil. -ci-a); conj. prez. 3 sg. și pl. zapciáscă; ger. zapciínd (sil. -ci-ind)

tranz. înv. (plăți sau datorii neachitate) A încasa prin constrângere. /Din zapciu

(a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

, zapcii, s.m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Din tc. zaptiye.

s. v. agent, executor, gardian, sergent, subprefect.

s. m., art. zapcíul; pl. zapcíi, art. zapcíii

m. înv. 1) Slujbaș care strângea datoriile și plățile neachitate. 2) Dregător însărcinat cu conducerea unei plase. 3) Agent de poliție; polițist. /<turc. zaptiye

, zapcii, s.m. 4. (Argou) Câine. (din tc. zaptci)

s. m., art. zapcíul; pl. zapcíi, art. zapcíii (-ci-ii)