, zarafi, s.m. (Înv.) 1. Persoană care se îndeletnicea cu schimbul banilor; p.ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Din tc. sarraf.
m. înv. 1) Persoană care se ocupa cu schimbul banilor. 2) Persoană care se îndeletnicea cu împrumutul de bani în schimbul unei camete; cămătar. 3) Casier la o vistierie. /<turc. sarraf
s.m. – Cămătar. bancher. – Mr. săraf, megl. zăraf. Tc. (arab.) sarraf (Roesler 592; Șeineanu, II, 386; Ronzevalle 110), cf. ngr. ζαράφι, alb., bg., sb. saraf. – Der. zărăfie, s.f. (localul zarafului; cămătărie); zaraflîc, s.n. (schimb, speculație cu bani).
(înv.) s. m., pl. zaráfi