zăvoaie, s.n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. – Din sl. zavoj.
s. luncă. (~ de sălcii.)
s. n., pl. zăvoáie
n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. /<sl. zavoy
s.n. – Pădurice la cotitura unui rîu. – Megl. zăvoi. Sl. zavoj „învîrtire” (Tiktin; Conev 40); pentru semantism, cf. crivină.
, zăvói, s.m. (Var.) Zăvod2. (prob. din sl. zavoditi = a conduce)