zâzanii, s.f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Din ngr. zizánia (pl. lui zizánion).
s.f. v. zizanie.
s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență. (~ ivită între două persoane.) 2. dușmănie, învrăjbire, ostilitate, ură, vrajbă, vrăjmășie. (Ce e ~ asta neîmblânzită între voi?)
(discordie) s. f. (sil. -ni-e), art. zâzánia (sil. -ni-a), g.-d. art. zâzániei; pl. zâzánii, art. zâzániile (sil. -ni-i-)
f. Ciocnire de păreri sau de interese; neînțelegere. /<ngr. zizánia
(discordie) (-ni-e) s. f., art. zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zâzániei; pl. zâzánii, art. zâzániile (-ni-i-)
, zâzánii, s.f. (De obicei în construcție cu verbele „a băga”, „a intra”, „a semăna”, „a face”) ~.