zbânțuieli, s.f. Zbânțuire. [Pr.: -țu-ia-] – Zbânțui + suf. -eală.
s. f., g.-d. art. zbânțuiélii; pl. zbânțuiéli
f. Joacă voioasă, însoțită de multă mișcare; zburdălnicie; zbenguială. /a se zbânțui + suf. ~eală
(pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuiélii; pl. zbânțuiéli