definiția zbârcii definiție dex

zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ♢ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča.

zbârciuri, s.n. (Rar) Zbârcitură. – Din zbârci¹ (derivat regresiv).

s. v. creț, cută, dungă, încrețitură, rid, zbârcitură.

vb. 1. v. rida. 2. (pop.) a se pomăi, (reg.) a se pomi, a se pomisi. (După boală i s-a ~ trupul.)

s. n., pl. zbârciuri

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbârcésc, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 sg. și pl. zbârceáscă

intranz. : ~ din nas a) a manifesta nemulțumire; b) a fi mofturos; a face mofturi. 2. tranz. : ~ sprâncenele a lua o înfățișare supărată; a se încrunta. /cf. bulg. bărța

intranz. 1) (despre piele) A face zbârcituri; a căpăta riduri; a se rida; a se încreți; a se cuta. 2) fig. A manifesta nemulțumire printr-o grimasă; a se încreți. /cf. bulg. bărța

, zbârcésc, vb. IV. ~ 2. Tranz. A face să tremure (o suprafață netedă, oglinda apei, etc.). (din zbâr prin încrucișare cu bg. bărčă = a încreți [deriv. directă din bg. e dificilă d.p.d.v. fonetic])

, zbârcésc, vb. IV. Intranz. A rata (lovitura), la jocurile de copii. (prob. de la strigătul zbâr sau zbârci, folosit pentru a intimida jucătorul aflat la rând)