s. 1. (Olt. și Munt.) sfârlează. (~ făcută din cărăbuș.) 2. v. morișcă. 3. v. vâjâitoare.
s. f., g.-d. art. sbârnâitórii; pl. zbârnâitóri
f. 1) Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care, în bătaia vântului, zbârnâie; vâjâitoare. 2) Ju-cărie constând dintr-o scândurică subțire, legată la un capăt cu o sfoară, care, în timpul rotirii, zbârnâie. [Sil. -nâ-i-] /a zbârnâi + suf. ~toare
(-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnâitórii; pl. zbârnâitóri
(1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s.f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S.f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S.f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: – nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor.
adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
Care zbârnâie; care produce zbârnâituri. [Sil. -nâ-i-] /a zbârnâi + suf. ~tor
(-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre