s.n. (Înv. și reg.) Bici. – Pref. s- + bici.
zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec.
zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec.
s. v. bici, biciușcă.
vb. v. usca.
vb. v. smuci, zbate.
(a se usca, a se smuci) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbicésc, 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 sg. și pl. zbiceáscă
tranz. A face să se zbicească; a zvânta. /Orig. nec.
intranz. A se usca puțin (la suprafață); a se zvânta. /Orig. nec.
, zbíce, s.n. (Banat, Trans.) ~ (s- expresiv + bici)
, zbicésc, vb. IV. ~ (din sb. zbječi se = a se strânge, a se zgârci)
(a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 sa zbiceáscă
vb. refl. – A usca la soare sau la vînt. – Var. zbici. Sb. zbječi se „a se strînge” (Candrea). – Der. sbiceală, s.f. (acțiunea de a usca). Legătura cu sl. suchŭ „uscat” (Cihac, II, 327) este improbabilă.