zbuciumări, s.f. Faptul de a (se) zbuciuma; frământare, chin, necaz; agitație, alergătură; zvârcolire, zbatere. – V. zbuciuma.
s. 1. v. agitație. 2. v. zbucium.
s. f., g.-d. art. zbuciumării; pl. zbuciumări
s. f., g.-d. art. zbuciumắrii; pl. zbuciumắri