s.n. Faptul de a zdrăngăni; cântec executat fără pricepere la un instrument muzical cu coarde; zdrăngănitură. [Var.: zdrăncănít s.n.] – V. zdrăngăni.
s. v. zdrăngănitură.
s. n.
n. 1) v. A ZDRĂNGĂNI. 2) Zgomot produs de obiectele de metal sau de sticlă la lovire sau rostogolire; zăngănit; zornăit; zuruit. /a zdrăngăni