zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.
vb. v. juli.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zdreleáscă
tranz. A face să se zdrelească; a juli. /Orig. nec.
intranz. A se răni ușor, superficial; a se juli; a se jupui. /Orig. nec.
, zdrelésc, vb. IV. ~ (din zdreanță, cu o atenuare a sensului)