s.f. Julitură, zgârietură, zdrelitură. (din zdreli)
zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zdreleáscă
tranz. A face să se zdrelească; a juli. /Orig. nec.