zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.
vb. v. tropăi.
vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 sg. și pl. zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá
intranz. A produce zgomot cu picioarele în timpul mersului sau alergării; a face „zdup-zdup”; a tropăi. 2. tranz. (persoane) A bate producând un zgomot. /zdup + suf. ~ăi