zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece și care se indică prin cifra 10 sau X. ♢ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arată o cantitate mare nedeterminată) Zeci de oameni. ♢ Expr. A avea zece vieți, se spune când cineva scapă cu viață din situații primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ♢ (Substantivat) Scrie un zece pe tablă. ♢ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ♢ (Intră în componența num. adverbial) De zece ori. ♢ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Plecau câte zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei. – Lat. decem.
zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece și care se indică prin cifra 10 sau X. ♢ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arată o cantitate mare nedeterminată) Zeci de oameni. ♢ Expr. A avea zece vieți, se spune când cineva scapă cu viață din situații primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ♢ (Substantivat) Scrie un zece pe tablă. ♢ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ♢ (Intră în componența num. adverbial) De zece ori. ♢ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Plecau câte zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei. – Lat. decem.
num. card. 1) Nouă plus unu. 2) (cu valoare de num. ord.) Al zecelea; a zecea. /<lat. decem
m. 1) Număr constând din zece unități. 2) Cifra 10 sau X. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<lat. decem
num. card. 1) Nouă plus unu. 2) (cu valoare de num. ord.) Al zecelea; a zecea. /<lat. decem
m. 1) Număr constând din zece unități. 2) Cifra 10 sau X. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<lat. decem
num. – Număr între nouă și unsprezece. – Mr. dzațe, megl. zeți, istr. zece. Lat. dĕcem (Pușcariu 1934; REW 2497), cf. vegl. dik, it. dieci, prov. detz, fr. dix, cat. deu, sp. diez, port. dez. Intră în comp. tuturor unităților de zece: douăzeci, treizeci etc. – Der. zecilea (var. zecelea), num ord. (care se află între al nouălea și al unsprezecelea); zecime, s.f. (a zecea parte); azeace, s.f. (înv., dijmă, zeciuială); zeciuială (var. zăciuială), s.f. (dijmă); zeciuitor, s.m. (persoană care dijmuiește); înzeci, vb. (a multiplica cu zece); zecimal, adj., format după fr. décimal.
expr. a fi zgârcit.
s.n. pl. (Pop.) Figuri desenate; motive (geometrice) decorative. – Et. nec.
(motive decorative) s. n. pl.