zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece și care se indică prin cifra 10 sau X. ♢ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arată o cantitate mare nedeterminată) Zeci de oameni. ♢ Expr. A avea zece vieți, se spune când cineva scapă cu viață din situații primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ♢ (Substantivat) Scrie un zece pe tablă. ♢ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ♢ (Intră în componența num. adverbial) De zece ori. ♢ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Plecau câte zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei. – Lat. decem.
num. card. 1) Nouă plus unu. 2) (cu valoare de num. ord.) Al zecelea; a zecea. /<lat. decem