zeciuiri, s.f. (Înv.) Acțiunea de a zeciui și rezultatul ei; zeciuit1; dijmuire. – V. zeciui.
zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zeciuiáscă