zeflemele, s.f. Ironie ușoară, luare în râs, glumă batjocoritoare. ♢ Expr. A lua în zeflemea = a-și bate joc de cineva, a lua în râs. – Din tc. zevklenmek.
s. f. (sil. -fle-), art. zeflemeáua, g.-d. art. zeflemélei; pl. zefleméle
f. Bătaie de joc (de cineva sau de ceva); luare în râs. ♢ A lua în ~ a ironiza; a batjocori. /<turc. zevklenmek
s.f. – Ironie ușoară, luare în rîs, glumă. Tc. zevklenme (Șeineanu, II, 388). – Der. zeflemisi, vb. (a lua în rîs, a ironiza); zeflemisist, s.m. (persoană care ia în rîs); zeflemisitor, adj. (care zeflemisește). Aceleiași familii îi aparține zefliu, adj. (glumeț, vesel), din tc. zevkli.