vb. a deifica, a diviniza, (înv.) a îndumnezei. (A ~ un muritor.)
, zeífic, vb. I. Tranz. 2. (Persoane, ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admirație exagerată; a iubi ca pe o zeitate; a idolatriza; a deifica; a diviniza; a adora. [Sil. ze-i-]
tranz. 1) (persoane, ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admirație exagerată; a iubi ca pe o zeitate; a idolatriza; a deifica; a diviniza; a adora. 2) (ființe) A trece în rândul zeităților; a diviniza; a deifica; a idolatriza; a apoteoza. [Sil. ze-i-] /Din zeu
zeificați, -te, adj. (Despre obiecte, ființe) Căruia i s-a atribuit putere divină. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.