(I 1, 2, II) porumbi, s.m., (III) porumbi, -e, adj., (I 3) porumburi, s.n. I. 1. S.m. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina înaltă, puternică și groasă, cu frunzele lungi și ascuțite la vârf și cu inflorescența un spic sau un panicul, cultivată ca plantă alimentară, industrială și furajeră; păpușoi, cucuruz, mălai (Zea mays). 2. S.m. Știuletele de porumb (I 1), împreună cu boabele de pe el; boabele desprinse de pe știulete. ♦ Expr. A lua (cuiva) porumbul de pe foc = a dejuca planurile (cuiva), a-i face (cuiva) o festă. 3. S.n. Semănătură, lan de porumb (I 1); porumbiște. II. S.m. (Pop.) Porumbel (I 1). III. Adj. (Pop.) De culoare cenușie-albăstruie; (despre animale și păsări) care are părul, lâna, penele de culoare cenușie-albăstruie; porumbel (IV). – Lat. palumbus.
s. 1. (BOT.; Zea mays) (reg.) călambuc, ciolomadă, cocenași (pl.), colibaș, cucoriță, cucuruz, gârnișor, mălai, păpușă, păpușoi, tenchi, (înv.) mais. 2. (BOT.) porumb măselat v. porumb românesc; porumb românesc = porumb măselat. 3. v. porumbiște.
(semănătură, lan) s. n., pl. porúmburi
(~i, ~e) pop. Care este de culoare cenușie-albăstruie. /<lat. porumbus
m. 1) Plantă erbacee cerealieră, cu tulpina înaltă și viguroasă, cu frunze lungi, cu flori grupate în inflorescențe spiciforme și cu fructe în formă de știuleți. 2) Știuletele nedezghiocat al acestei plante. 3) la pl. Cantitate oarecare de grăunțe dezghiocate de pe știuleți. /<lat. porumbus
m. pop. v. PORUMBEL. /<lat. porumbus
zele, s.f. V. za2.
, zeále s.f. (Var.) Za.