definiția zgaire definiție dex

zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău.

vb. 1. v. holba. 2. a se chiorî, a se holba, (reg.) a se hlizi. (Ce te ~ așa la mine?)

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc, imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zgâiáscă

tranz. fam. (ochii) A des-chide larg (de mirare, de curiozitate, de nedumerire etc.); a holba. /Din zgău

intranz. fam. 1) A se uita cu ochii larg deschiși (cu insistență și cu prea mare curiozitate); a se holba. 2) A-și schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluți; a se schimonosi. /Din zgău

, zgâiésc, vb. IV. ~ (din zgău; sau din sl. zijati, zijaią = a deschide; sau din lat. *excăvīre)

zgâiri, s.f. Acțiunea de a (se) zgâi și rezultatul ei. – V. zgâi.

s. v. holbare.

s. f., g.-d. art. zgâírii; pl. zgâíri