definiția zgaltait definiție dex

zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică.

vb. 1. v. cutremura. 2. a clătina, a hâțâi, a hâțâna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drâgâi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ zdravăn.) 3. a clătina, a scutura, a zgudui, (pop.) a zgâlțâna, (reg.) a zbiciula, a zblendui, a zgâcina, (Mold.) a zbihui. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 4. v. smuci.

vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zgâlțâi, 3 sg. și pl. zgâlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá

tranz. A face să se zgâlțâie. /Onomat.

intranz. A se clătina cu putere; a se cutremura. /Onomat.

, zgấlțâi, vb. IV. ~ (din zgâlț(a))

zgâlțâituri, s.n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi.

zgâlțâituri, s.n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi.

s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură. 3. v. zgâlțâitură.

s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură. 3. v. zgâlțâitură.

s. n., pl. zgâlțâíturi

s. n., pl. zgâlțâíturi