zigome, s.f. Prelungire a osului temporal, care leagă acest os cu osul molar; os zigomatic. – Din fr. zygoma.
s. (ANAT.) os molar, os zigomatic.
s. f., g.-d. art. zigómei; pl. zigóme
s.f. (Anat.) Prelungire a osului temporal. [< fr., gr. zygoma].
, zigóme, s.f. Os pereche care constituie umerii obrajilor; os molar1. [g.-d. art. zigómei] (din fr. zygoma) [morf. DOOM]