zimțez, vb. I. Tranz. A zimțui. – Din zimț.
vb. a cresta, a dința, a zimțui. (A ~ muchia unei piese metalice.)
vb., ind. prez. 1 sg. zimțéz, 3 sg. și pl. zimțeáză
tranz. v. A ZIMȚUI. /Din zimț
zimțati, -te, adj. Cu zimți; dințat, crestat, zimțuit. – V. zimța.
adj. crestat, dințat, zimțuit, (rar) zimțos. (Roată ~.)
Care are zimți; cu zimți. /v. a zimța
zimțáti, -te, adj. ~ ♢ (În contexte figurate) într-acolo... se bolovăneau nori negri... ziduind zăvorât zarea cu spăimoase metereze zimțate.