definiția zmeu definiție dex

, (I) zmei, s.m., (II) zmeie, s.n. I S.m. 1. Personaj fantastic din basme, imaginat ca un uriaș cu puteri supranaturale, întruchipând răutatea și fiind întotdeauna învins de forțele binelui. ♦ Fig. Erou, viteaz. ♢ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 2. Balaur. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de dragoste. II S.n. Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie, pânză etc. fixat pe un schelet ușor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului și care este mânuită de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij.

, (I) zmei, s.m., (II) zmeie, s.n. I S.m. 1. Personaj fantastic din basme, imaginat ca un uriaș cu puteri supranaturale, întruchipând răutatea și fiind întotdeauna învins de forțele binelui. ♦ Fig. Erou, viteaz. ♢ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 2. Balaur. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de dragoste. II S.n. Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie, pânză etc. fixat pe un schelet ușor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului și care este mânuită de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij.

s. v. balaur, ofidian, șarpe.

s. (prin Transilv. și Ban.) șercan. (~ de hârtie, cu speteze.)

(mit.) s. m., art. zméul; pl. zmei, art. zméii

(jucărie) s. n., art. zméul; pl. zméie

n. Jucărie constând dintr-o bucată de hârtie sau din pânză fixată pe un cadru dreptunghiular de lemn, care, ținută de o sfoară lungă, se înalță în aer, când bate vântul. /<sl. zmii

m. 1) (în basme) Personaj imaginar, înzestrat cu puteri supranaturale, care întruchipează răul. 2) fig. Persoană care manifestă vitejie (în luptă). 3) fig. Cal tânăr și iute. /<sl. zmii

expr. a lenevi, a trândăvi.

expr. (intl.) a face pe cineva să piardă într-un fel sau altul.

expr. (adol.) a avea o erecție.

s. v. scai-albastru, scai vânăt.

s. v. scai-albastru, scai vânăt.

(bot.) s. f.

(bot.) s. f.

s. v. barba-popii.

s. v. barba-popii.

s.m. – 1. (Înv.) Șarpe. – 2. (Înv.) Dragon. – 3. Căpcăun, monstru din mitologia populară. – 4. Boală atribuită intervenției unui duh rău care persecută femeile. – 5. (S.n.) Cometă, jucărie de hîrtie. – Var. zmeu, smău, zmău și der. – Mr., megl. zmeu. Sl. zmiĭ „balaur” (Miklosich, Lexicon, 230; Cihac, II, 474; Conev 106; cf. Byck-Graur 21), cf. bg. zmĕi, zmija, sb., cr. zmaj. – Der. smeoaică, s.f. (căpcăună; somnoroasă, Laserpitium latifolium); smeoaie, s.f. (căpcăună; plantă, Libanotis montana), în Trans. și Olt.; smeesc, adj. (de căpcăun); smeios, adj. (năvalnic, violent).