îndesá (îndés, îndesát),
vb. –
1. A
presa, a
apăsa. –
2. A
înghesui, a burduși. –
3. A
strivi, a stîlci. –
4. A bătători, a îndesa. –
5. A
înfige. –
6. A hăitui, a hărțui, a
prigoni. –
7. (Refl.) A se înghedui, a se îngrămădi. –
8. (Refl.) A se condensa, a se
face cît mai compact. –
9. A înmulți, a
repeta. –
10. (Refl.) A se
sătura. – Mr.
(î)ndes, ndisare, megl.
andes, andisari. Lat.
densāre (Pușcariu 831; Candrea-Dens., 486;
DAR), cf.
des.
Ar putea fi și der. intern al lui
des; pare însă mai
curînd că acest der. e var.
îndesi, care se folosește mai
ales cu sensul 9 și care, în acest
caz,
ar fi mai
curînd un dublet neol. (
DAR îl consideră var., cu
schimbare de suf.; după Densusianu,
Hlr., 150, din lat.
densῑre, cf. Pușcariu 831). – Der.
îndesat, adj. (cu conținutul presat;
foarte plin;
înfipt;
apăsat, rostit cu insistență; dens;
mic și
gros, rotofei), cf. mr.
ndisat;
îndesătură, s.f. (înv., insistență).