înfíge (înfíg, înfípt),
vb. –
1. A împlînta, a vîrî. –
2. A fixa. –
3. A străpunge, a traversa. –
4. (Refl.) A se
amesteca, a se
băga, a se interpune. – Mr.
(n)hig, hipșu, (n)hiptă, (n)hidzire. Lat.
infῑgĕre (Pușcariu 841; Candrea-Dens., 780; REW 4402;
DAR), cf. it.
(in)figere.
Part.
înfipt (lat. *
infictum, în
loc de
infixum, prin analogie cu vb. ca
dicere sau
facere) a
produs var.
înfipta, vb. (
rar, Mold., a
înfige, a împlînta, a străpunge). – Der.
înfipt, adj. (fixat, împlîntat; băgăreț, nerușinat);
înfigăreț, adj. (băgăcios, inoportun).