înverșunări, s.f. Acțiunea de a (se) înverșuna și rezultatul ei; îndârjire. – V. înverșuna.
înverșunez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină necruțător, neînduplecat; a (se) îndârji. – Cf. magh. verseny „luptă”.