șirét (-eátă),
adj. –
Viclean, perfid. – Mr.
șiret. Tc. (arab.)
șirret (Roesler 609; Șeineanu, II, 327; Lokotsch 1916; Ronzevalle 106), cf. ngr. σιρέτης. – Der.
șiretenie, s.f. (viclenie, perfidie);
șiretlic (var. Mold.
șireclic, șiriclic), s.n. (vicleșug, șmecherie), din tc.
șirretlik;
șireție, s.f. (înv., viclenie).