Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția incurc definiție dex
incurc
găsește rime pentru
incurc
ÎNCURCÁ,
încúrc
, vb. I.
1.
Tranz.
1.
A
încâlci
fire
,
ață
etc., a
le
face
noduri
astfel
încât
să nu se mai
poată
descurca
ușor
. ♦ (Pop.) A
călca
în
picioare
fânețele
,
semănăturile
.
2.
A
schimba
mereu
drumul
,
direcția
pentru
a
îngreuia
o
urmărire
,
pentru
a-și
pierde
urma
. ♦ Refl. și tranz. A (se)
rătăci
.
II. 1.
Tranz. A
stingheri
pe cineva la
mers
, a
îngreuia
mersul
cuiva. ♦ Refl. A se
împiedica
din
mers
. ♦ A
opri
de la o
acțiune
, a
stânjeni
. ♢ Expr.
A
încurca
locul
(sau
lumea
,
zilele
etc.
) = a
stânjeni
pe cei din
jur
. (Refl.; fam.)
A i se
încurca
limba
= a i se
împletici
limba
(din
cauza
băuturii
, a unei
emoții
etc.). ♢ Compus:
încurcă
-
lume
s.m.
invar
. =
om
care
încurcă
pe
alții
, care nu este
bun
de
nimic
.
2.
Tranz. și refl. A
face
(pe cineva) să-și
piardă
sau a-și
pierde
șirul
ideilor
; a (se)
zăpăci
. ♢ Expr. (
Se
)
încurcă
lucrurile
= (se)
creează
o
situație
complicată
.
confuză
. (Tranz.)
A
încurca
vorba
= a
vorbi
confuz
,
pentru
a
ascunde
adevărul
. (Tranz.)
A o
încurca
= a
crea
(
intenționat
) o
situație
confuză
; a
face
un
lucru
de
mântuială
; a nu fi
clar
în ce
spune
.
3.
Tranz. și refl. Fig. A (se)
prinde
în
mreje
. ♦ Refl. A se
angaja
într-o
afacere
din care nu mai
poate
ieși
(
decât
cu
greutate
).
4.
Refl. Fig. A
pierde
vremea
; a
zăbovi
, a
întârzia
(mai
ales
la
petreceri
). –
Probabil
lat. *
incolicare
(<
colus
„
caier
,
fir
”).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia incurc
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK