, plantații, s.f. 1. Totalitatea plantelor cultivate după o anumită metodă pe un teren amenajat în acest scop. ♢ Plantație de protecție = plantație de arbori sau de arbuști făcută pentru a apăra un teren de cultură împotriva secetei, a vântului etc. 2. Mare gospodărie caracterizată prin monocultura unor plante tehnice și alimentare în condiții speciale de climă (tropicală și subtropicală). [Var.: plantațiúne s.f.] – Din fr. plantation.