RUPT1
s.n. ~
2. (În loc.)
(Nici) În ruptul capului = ~ .
Cu ruptul sau
cu rupta = cu ridicata, cu toptanul, cu ghiotura; ~ .
Pe rupte sau
pe ruptele(a) = cu mare intensitate, din răsputeri, pe brânci.
Muncește pe rupte. [Forme gramaticale:
~ , ruptelea]