MASORÁ
s.f. Note critice, glose pe marginea manuscriselor sacre ebraice, realizate înaintea secolului al X-lea e.n., cu scopul de a corecta si fixa textul Vechiului Testament ebraic pentru a evita denaturări la transmiterea sa. ♦ (prin metonimie) Textul Vechiului Testament însuși ca alcătuire și transmitere în funcție de
principiile criticilor din textele și exegezele masoreților. (< fr.
massore, massorah, engl.
Masora(h) < ebr. mod.
mªsōrā < ebr. veche
māsōreth = tradiție < ebr.
māsar = a transmite) [și
TLF, MW]