MERÍNG
s.n. Compoziție de cofetărie, spumoasă sau crocantă, realizată prin încorporarea zahărului în albuș de ou bătut; se folosește ca atare, ca o
spumă, în lapte de pasăre, la acoperirea tartelor, pentru a da consistență cremelor și înghețatelor etc., iar prin
coacere se realizează
blaturi sau
coji dulci și crocante, de diferite forme. [var.
mereng; sin. bezea.] – Din fr.
meringue, it.
meringa.